La aproape doua saptamani de la tura comisa pe valea Cladovei,iata ca reusesc si eu sa-mi fac timp pt. a asterne cateva randuri despre aceasta isprava. Tura a fost dorita de mai mult timp iar dupa amanari consecutive datorate lipsei timpului liber si a celui prielnic,in sfarsit sambata 21 feb.hotaram pt.ziua urmatoare plecarea mult asteptata,asa ca-l instiintez pe Romica prietenul de la clubul Steaua Nordului si pe mess.hotaram logistica:traseu pe Valea Cladovei urcam in creasta principala iar mai departe hotaram la fata locului in functie de timpul pe care-l avem la dispozitie,fie coboram pe la schitul Feredeu ori continuam pe creasta pana la Cetatea Siria(varianta optimista).Asa ca duminica 22 feb. ne infiintam in gara Arad si plini de entuziasm si optimism nevoie mare suim in personalul de 7.50 cu tinta Paulis unde scoboram intr-o halta invaluita de o ceata densa care a pus stapanire pe toata valea Muresului.Dupa cativa km.parcursi pe DN7 ne inscriem pe traseul nostru(cruce galbena)apropierea de satul Cladova facandu-se intr-un ritm bunicel,cerul inseninandu-se iar ceata deasa ramanand in spatele nostru.Mai mereu cu harta la indemana,Romica care are experienta in orientarea turistica,citeste si vede cele mai mici amanunte(drumuri,poteci,stane etc)dar hotararile le luam impreuna atunci cand apar dileme de directie datorate lipsei marcajelor si a indicatoarelor,dar si a numeroaselor drumuri ce intersecteaza cu cel principal si pe care trebuie sa-l urmam noi.Asadar din satul Cladova alegem drumul din stanga iar dupa ce-l traversam ,in amonte intalnim un baraj care nu este functional.Ne bucuram in continuare de vremea superba si de drumul deszapezit care altfel ne-ar fi facut inaintarea foarte dificila daca nu chiar imposibila in a termina traseul,zapada masurand bine 50-60cm.Chiar daca nu se ridica la nivelul "farmecului vieti"(vorba d-lui Copos)a se citi Muntii Retezat ,Muntii Zarandului au si ei farmecul lor aparte ,uneori pot parea monotoni datorita faptului ca vaile si crestele seamana intre ele,nu au inaltimi ametitoare (Vf.Highis 800m)sau peisaje spectaculoase ca si a muntilor mari dar compeseaza prin padurile de fag in care-si fac aparitia sporadic palcuri de brad,iar traseele si circuitele sunt la indemana in orice perioada a anului.Valea larga de la inceput tinde treptat sa se ingusteze,ramanand doar drumul si paraul in dreapta noastra,versantii impaduriti cand cu padure tanara si deasa cand cu padure matura de fag cu frunze nepicate de culoare caramizie.Ritmul bunicel si vioi intrerupt doar de o mica pauza de alimentare ne face si mai optimisti in a termina traseul intr-un timp bun si pe ziua,dar dupa aprox.doua treimi din drum norocul ni se cam termina,drumul nostru cel de'zapezit vireaza brusc la dreapta in timp ce al nostru abia se ghiceste in zapada mare si troienita. Studiem din nou harta si constatam ca pana in creasta principala ar fi o distanta mai scurta decat calea de intoarcere iar timpul ne era suficient pt. a strabate aceasta portiune de zapada virgina asa ca nu stam mult pe ganduri si ne avantam pe directia inainte adica spre nord,nord-vest.Ei... de acum incepe distractia!zapada mare si moale ne supune la efort maxim,cine a sapat urme in zapada stie cu siguranta despre ce rezistenta fizica ai nevoie, picioare si suflu antrenate pt. asa ceva. Pe alocuri ajutati de urmele facute de animale:lup,mistret,cerb si caprioare,care coborau de pe versant la adapat in vale,continuau pe distante bune si pe drumul nostru usurandu-ne cat de cat inaintarea.Nivelul de adrenalina a crescut atunci cand la o distanta de aproape 100m in dreptul unei curbe,trei aratari mi-au taiat calea dinspre stanga pierzandu-se imediat.Cu cat inaintam spre inima muntelui cu atat se inmulteau si urmele create de animale,facandu-si adevarate poteci care urcau si coborau de pe versanti.Cu ochii in patru,ne continuam din ce in ce mai greu drumul,pana cand la o raspantie drumul continua conform hartii in dreapta,cam mult pt. acea ora,asa ca hotaram continuarea pe un valcel din stanga marcat de forestieri si care dupa harta trebuie sa ne scoata in creasta principala.O decizie buna si nu prea,...zapada grea si pomii cazuti peste poteca ne seaca resursele de energie iar dupa o perioada stabilim sa parasim aceasta varianta pt. a lua in piept versantul din dreapta noastra unde speram sa gasim marcajele adevarate.La sapat urme se baga si Mary,care chiar inainteaza bine,ocazie cu care ne mai tragem si noi sufletul si ne mai menajam fortele.Dar inaintarea greoaie si perspectiva apusului declanseaza pana la urma in ea o oarecare frustare intrebandu-ne furioasa :"baa!dar voi stiti unde mergem ,cand si unde ajungem?" Ii arat directia si sfarsitul acestei creste care se zarea printre copaci si ii promit ca in jumatate de ora iesim la liman unde gasim traseul ce coboara spre Feredeu.Acest lucru se si intampla,bucuria gasirii drumului de pe creasta principala seamana cu o salvare ,acest lucru ne reda fortele ajutati si de cativa covrigei si cate-o pogacea,asa ca-i dam bice la vale intr-o lumina tot mai slaba si a unui apus de soare splendid.La intersectia cu schitul Feredeu bem si ultima gura de ceai caldut facand calcule si tragand nadejde ca prindem ultimul tren din Siria catre Arad , cel de 19.50. Odata ajunsi la sosea ,viteza noastra creste direct proportional cu panta ce coboara spre Monumentul Turistilor si pt. ca totul sa se termine cu bine un localnic foarte binefacator ne duce cu masina pana la gara,(fara acest ajutor ,clar ca am fi pierdut trenul).In concluzie,a fost o tura de iarna faina si norocoasa, iar sfatul meu pt. cei care vor dori sa realizeze acelasi lucru este sa nu desconsidere muntele ,sa-si calculeze bine traseul si sa-si ia o marja de timp pt a preantimpina eventualele probleme legate de orientare sau pierderea traseului, marcajele fiind aproape inexistente.Date tehnice:Lungime aprox.25 km,Timp:12 ore,Dif. de nivel:380m aprox.25 km,Timp:12 ore, Text si Foto@Romeo C.
Pink Floyd-On The Turning Away
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu